Medicina Interna

Medicina interna reprezinta specialitatea medicala care trateaza organismul ca un tot unitar si se adreseaza diagnosticului si managementului nechirurgical al unei game largi de afectiuni care implica sistemului respirator, cardiovascular, digestiv si urogenital. Medicii internisti prezinta competente profesionale extinse care le ofera posibilitatea de a trata pacienti multitarati care prezinta multiple afectiuni ale diferitelor organe si sisteme.

Medicul internist coreleaza informatiile obtinute din anamneza, examenul clinic al pacientului si investigatiile paraclinice si/sau imagistice, avand posibilitatea de a solicita in anumite situatii un consult interdisciplinar supraspecializat, care poate fi efectuat de catre un medic cardiolog, pneumolog, nefrolog, hematolog, gastroenterolog, chirurg, urolog sau oncolog, in conformitate cu tabloul clinic al pacientului.

In marea majoritate a situatiilor, pacientii care se adreseaza medicului internist prezinta manifestari clinice specifice urmatoarelor afectiuni:

• Patologii cardiovasculare: hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica, insuficienta cardiaca congestiva, tulburari ale ritmului cardiac (tahicardie, fibrilatie, flutter), miocardita, cardiomiopatie hipertrofica sau dilatativa, afectiuni valvulare, cord pulmonar, insuficienta venoasa cronica si tromboza venoasa profunda;
• Afectiuni respiratorii: astm bronsic, boala pulmonara cronica obstructiva BPOC, pneumonie bacteriana/virala/fungica, bronsita cronica, traheobronsita acuta, pleurezie bacteriana (cu exceptia celei de etiologie tuberculoasa), edem pulmonar acut, trombembolism pulmonar;
• Boli ale sistemului digestiv: boala de reflux gastroesofagian, esofagita de reflux, gastrita acuta sau cronica, ulcer gastro duodenal, enterocolita acuta, boala Crohn, constipatie, sindrom de intestin iritabil, rectocolita ulcero hemoragica,  steatoza hepatica, hepatita cronica virala de tip B si C, ciroza hepatica, litiaza biliara, angiocolita, pancreatita acuta sau cronica;
• Afectiuni ale sistemului excretor: infectii urinare joase, pielonefrita, glomerulonefrita, litiaza renala;
• Anumite patologii hematologice de tipul anemiilor; sindrom hemoragipar;
• Dezechilibre metabolice: dislipidemii, guta, diabet zaharat, obezitate;
• Afectiuni cronice ale sistemului articular si osos: poliartrita reumatoida, osteoporoza, discopatii la nivelul coloanei spinale care nu prezinta indicatie de tratament chirurgical.

Anamneza efectuata in cadrul consultului de medicina interna are ca scop obtinerea de informatii detaliate cu privire la stilul de viata, obiceiurile alimentare, consumul de alcool, tutun sau substante, factorii de risc ocupationali, simptomatologia pacientului si medicatia de fond pe care o urmeaza acesta. Corelarea acestor detalii cu informatiile obtinute prin efectuarea examenului clinic al bolnavului si al investigatiilor paraclinice, orienteaza medicul in stabilirea diagnosticului si al unui plan terapeutic individualizat, in conformitate cu necesitatile fiecarui pacient in parte.

In functie de particularitatile fiecarui caz in parte si de simptomatologia clinica asociata de catre pacient, medicul internist poate solicita efectuarea anumitor investigatii imagistice care pot cuprinde ultrasonografie abdominala, pelvina sau de parti moi, elastografie hepatica, endoscopie digestiva superioara si/sau inferioara, radiografii ale segmentelor osoase afectate si computer tomografie sau rezonanta magnetica nucleara.

Investigatiile de laborator efectuate in mod uzual pentru evaluarea starii de sanatate generale ale pacientului admis in sectia de medicina interna pot cuprinde pe langa hemoleucograma si coagulograma, analize ale sangelui pentru investigarea functiei hepatice, renale, a metabolismului glucidic si lipidic, determinarea markerilor cardiaci, ai celor inflamatori si in anumite situatii al celor de tip tumoral. Examenul bacteriologic al diferitelor produse patologice recoltate de la pacient sunt recomandate de catre medicul internist in prezenta simptomatologiei sugestive pentru afectiuni organice specifice si pot cuprinde examenul microscopic si bacteriologic al sputei (in cazul afectiunilor respiratorii), examenul sumar de urina si urocultura (pentru confirmarea infectiilor tractului urinar), coprocultura (pentru diagnosticarea enterocolitelor de etiologie bacteriana), examen coproparazitologic (pentru depistarea parazitozelor intestinale) si teste rapide de tip imunocromatografic (pentru depistarea hemoragiilor oculte, infectiilor cu H.pylori si C.difficile).

Investigatiile functionale sunt reprezentate in mod frecvent de electrocardiograma, spirometrie, oscilometrie, monitorizare Holter a tensiunii arteriale si Holter EKG pe durata a 24 de ore si testul de efort.